Cont RON:
RO07BRDE441SV86709744410
Cont EURO:
RO73BRDE441SV86711334410

Conturile sunt deschise la BRD, filiata Minis, Bucuresti, pe numele MIRCEA ANCA

Va multumim!

Numărul de cont disponibil pentru cei care doresc să ajute este: RO06BRDE441SV86095754410 în Lei - pe numele MIRCEA ANCA

Un mare actor, un profesor unic...

La răscrucea vieţii şi a...

Ne aflăm în dificila situaţie de a fi nevoiţi să ne rugăm la Dumnezeu pentru viaţa unui actor român de o factură cu totul aparte, mai ales ca profesor la Universitatea "Hyperion". Născut în 10 iunie, 1960, la Bucureşti, Mircea Anca a absolvit I.A.T.C. "Ion Luca Caragiale", în două rânduri: iniţial, în 1989, la clasa de actorie a profesoarelor Sanda Manu, Geta Angheluţă şi Adriana Popovici, apoi şi regia de teatru, în 2003, sub îndrumarea Cătălinei Buzoianu şi a lui Felix Alexa.
În primii douăzeci de ani trecuţi de la absolvire (ba chiar, cu un avans de un an - semn al valorii sale recunoscute), Mircea a jucat în treisprezece filme: "Moromeţii" (1988, Stere Gulea), "Rezervă la start" (1988, Anghel Mora), "Maria şi marea" (1988, Mircea Mureşan), "Kilometrul 36" (1989, Anghel Mora), "Balanţa" (1992, Lucian Pintilie), "Hotel de lux" (1992, Dan Piţa), "Polul Sud" (1993, Radu Nicoară), «Passion Mortelle» (1995, Claude Michel Rome), «Capitaine Conan" (1996, Bertrand Tavernier), "Patul lui Procust" (2001, Sergiu Prodan şi Viorica Mesina), "Poveste neterminată" (2003, Alexandru Cristian Ionescu - scurt-metraj), "Băieţi buni" (2005, Bogdan Bărbulescu, Bogdan Tiberiu Dumirescu, Laurenţiu Rusescu, Theodor Halacu-Nicon - serial TV) şi "Dragoste pierdută" (2008, Petre Năstase).
În ultimii ani, Mircea Anca, împreună cu soţia lui, Iuliana Moise, s-au dedicat cu precădere operei pedagogice - iar împrejurările au făcut să urmăresc pas cu pas acest proces. În 2009, două dintre elevele mele particulare au luat admiterea la "Hyperion". Din păcate, una dintre ele, studentă în paralel la cibernetică, n-a putut face faţă solicitărilor nemăsurate ale prezenţei simultane în două facultăţi atât de dificile, fiind nevoită să se retragă, cel puţin temporar. Cealaltă, însă, a cunoscut o evoluţie remarcabilă - deţinătoare a unui talent autentic, avea totuşi un perceptibil balast din perioada "amatoricească", pe care i l-am înlăturat atât cât am putut în timpul cursurilor de pregătire. Dar cel care a desăvârşit lucrarea, scoţând la iveală actriţa de mare valoare dinlăuntrul ei, este Mircea Anca. Dornic să văd primele rezultate, am asistat la întâiul lor examen semestrial - şi pot spune că mi-a creat dependenţă. De-atunci, n-am mai ratat nici un spectacol al clasei, având privilegiul de a asista la o evoluţie pe cât de spectaculoasă, pe atât de profundă şi complexă. Am văzut un colectiv iniţial nesigur şi inegal sudându-se treptat într-o sumă omogenă de talente profesioniste. De la un examen la altul, am putut observa salturile surprinzătoare pe treptele actoriei, gestionate de acest profesor caracterizat printr-o intuiţie şi empatie umană rară, cărora li se adăuga flerul pedagogic, inteligenţa creatoare, un curaj adesea surprinzător şi, mai ales, o incomparabilă apropiere de studenţii săi - băieţi şi fete iniţial şovăitori şi emotivi, înflorind incredibil de la micile dramatizări de început la scenele din Shakespeare, de la atrocitatea satirică a lui Caragiale la esenţialitatea seminală a lui Cehov... "Cronicile de examen" pe care m-am simţit dator să le întocmesc au urcat, treaptă cu treaptă, de la severitate la entuziasm şi iubire.
Dar căile Domnului sunt nebănuite - şi, de un an încoace, Mircea Anca a ajuns să se lupte cu una dintre cele mai perfide şi greu curabile (refuz prefixul "in-") boli cunoscute: leucemia. Alături de studenţi şi de alţi oameni devotaţi, anul trecut am donat sânge pentru el - dar din păcate, n-a fost de ajuns... Deşi între timp organismul lui Mircea a reacţionat pozitiv, în ultima vreme starea lui s-a agravat - şi, acum, se vede confruntat cu soluţia dificilă a transplantului de măduvă, o intervenţie extrem de costisitoare. Astfe, apelez din tot sufletul la oricine crede cu adevărat în şcoala românească de teatru şi marile ei valori. Vă rog, nu ezitaţi şi contribuiţi indiferent în ce măsură, conform propriilor posibilităţi, la finanţarea operaţiei. Avem nevoie de Mircea Anca - nu numai viitorii lui studenţi, care merită un profesor de talia lui, ci şi noi, toţi cei ce credem în teatrul românesc... În teatrul românesc, cel atât de iubit de Dumnezeu - şi se ştie că Domnul, pe cine iubeşte, îl pune la încercare... Trecerea cu bine a acestei supreme încercări ne priveşte pe toţi.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
10 septembrie, 2011, h. 20:00-20:34
Bucureşti, România

Cronica Examen anul II semestrul 2 – Mihnea Columbeanu

Etajul IV - Nivelul Cehov

          Ca de obicei, clasa de actorie a profesorilor Mircea Anca şi Iuliana Moise, de la Universitatea Hyperion, şi-a ţinut examenul de măiestrie în sala de la etajul IV, unde am ajuns să mă simt aproape ca la mine acasă, după ce i-am urmărit semestru cu semestru pe aceşti tineri actori (viitori - dar nu cu mult...), atât de fascinanţi. Acum un an şi jumătate, când îşi dădeau primul examen de arta actorului (tradiţionalele Dramatizări cu care se începe de obicei), am descoperit o trupă de maxim potenţial, încă marcată de stângăciile şi şovăielile proprii oricărui început. A urmat, peste numai câteva luni, saltul la explozivul montaj de scene din Shakespeare - o evoluţie surprinzătoare până la nivelul unde manevrau cu siguranţă şi încredere în ei înşişi resursele tragice şi sclipirile comice, dezvoltările individuale şi coeziunea spiritului de echipă, cvasi-nuditatea (de o remarcabilă frumuseţe şi candoare) şi mobilitatea temperamentală. Apoi, în luna februarie a acestui an, l-am redescoperit alături de ei pe Caragiale, în abordări pline atât de îndrăzneală novatoare, cât şi de fidelitate faţă de spiritul autorului, amintind de marii maeştri care i-au dat viaţă de-a lungul multelor decenii pe scenele româneşti, dar fiind în acelaşi timp şi ei înşişi, proaspeţi şi originali. A fost, şi încă mai este, o ascensiune pe cât de perceptibilă, pe atât de fluidă, prin etajele formării artistice, până la nivelul major al inevitabilului şi inegalabilului Cehov, cel fără de care teatrul actual nu ar fi ceea ce este.
         I-am învrednicit de fiecare dată cu câte o analiză cât m-am priceput de riguroasă - şi exigentă, totodată, mereu fidel convingerii că admiraţia şi încurajările pot risca oricând să cadă în extrema nefastă, dacă nu sunt dublate de o justă severitate a observaţiilor critice. Şi am constatat cu bucurie că au avut înţelepciunea de a le înţelege just şi a trage învăţămintele cuvenite, adăugându-le, cu dreaptă măsură, pe lângă tot ceea ce au preluat, în primul şi-n primul rând, de la generoşii şi capabilii lor mentori, Mircea Anca şi Iuliana Expresia artistică a clasei la "etajul IV - al lui Cehov" frizează desăvârşirea profesională.



        În primul rând, am remarcat o deplină integrare a echipei - împlinirea obiectivului urmărit pe tot parcursul acestor patru semestre şi realizat pas cu pas. Dincolo de concepţia unitară a întregului examen-spectacol, în sens scenic, interpreţii au ajuns pe un palier de comunicare ce mă obligă să renunţ la modelul structural pe care-l abordasem cu ocaziile trecute, când le analizam examenele fragment cu fragment. Mă simt dator să cuprind clasa în tot ansamblul ei, organizându-mi de astă dată comentariile în funcţie de membrii trupei - cu atât mai mult cu cât, în sfârşit, se poate spune că personalităţile lor artistice şi-au găsit definiţia. Chiar dacă, în anul rămas până la examenul final, mai sunt de operat destule cizelări şi finisări individuale, profilurile lor actoriceşti se conturează din linii sigure, atât în profunzimea simţirii, a gândirii şi a concepţiei, cât şi pe aria mijloacelor de expresie - şi, în plus, este deosebit de semnificativ să constatăm rezultatul atins de fiecare în parte, ca încununare a evoluţiei din trecut.

         Poate ar mai fi cazul să menţionez doar două lucruri: pe de o parte, în spiritul aceleiaşi metode pedagogice, e de precizat faptul că am asistat la un "Cehov restituit", o abordare de fond, menită mai mult să exploreze esenţele dramaturgiei create de acest incontestabil părinte al teatrului modern, şi mai puţin să impresioneze ca spectacol vizual. Şi totuşi, vizualul spectacular nu lipseşte - dar se remarcă nu atât în scenele propriu-zise, ci în momentele de legătură când întreaga echipă se reuneşte într-o fuziune umană şi artistică fără greş. Iar aici ajungem la al doilea factor pe care ţin să-l relev: unitatea pe care au reuşit s-o creeze cei doi profesori între discipolii lor. Tinerii actori formaţi de ei comunică, se completează reciproc, se susţin şi de valorifică unii pe alţii - ceea ce duce la acea dualitate a actului scenic prin care personalităţile se relevă cel mai puternic tocmai în armonia ansamblului tuturor. Aştept cu şi mai multă nerăbdare şi încredere ceea ce vor pune la cale pentru spectacolul de licenţă, convins că vom avea de-a face cu încununarea acestor trei ani de neuitat printr-un fenomen teatral de înaltă clasă.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
12 iunie
Bucureşti, România

Lupta artistului cu boala

 AVEM NEVOIE DE AJUTORUL VOSTRU!

Actor al Teatrului Național București, regizor, dar și profesor de actorie la Universitatea Hyperion, Mircea Anca luptă de mai bine de un an cu o boală teribilă: leucemia. Până de curând, tratamentele au avut rezultate pozitive, dar, cum viața îi încearcă mai ales pe cei puternici, artistul este acum confruntat cu o nouă încercare: trebuie să fie supus urgent unei operații de transplant de măduvă.
Costurile implicate de o asemenea operație sunt semnificative  și, deși statul român va suporta o mare parte din cheltuieli, mai este nevoie de 30.000 de euro.

De aceea, noi, studenții lui, am demarat o campanie pentru strângerea acestei sume.

Numărul de cont disponibil pentru cei care doresc să ajute este: RO06BRDE441SV86095754410 - pe numele MIRCEA ANCA