La răscrucea vieţii şi a...
Ne aflăm în dificila situaţie de a fi nevoiţi să ne rugăm la Dumnezeu pentru viaţa unui actor român de o factură cu totul aparte, mai ales ca profesor la Universitatea "Hyperion". Născut în 10 iunie, 1960, la Bucureşti, Mircea Anca a absolvit I.A.T.C. "Ion Luca Caragiale", în două rânduri: iniţial, în 1989, la clasa de actorie a profesoarelor Sanda Manu, Geta Angheluţă şi Adriana Popovici, apoi şi regia de teatru, în 2003, sub îndrumarea Cătălinei Buzoianu şi a lui Felix Alexa.
În primii douăzeci de ani trecuţi de la absolvire (ba chiar, cu un avans de un an - semn al valorii sale recunoscute), Mircea a jucat în treisprezece filme: "Moromeţii" (1988, Stere Gulea), "Rezervă la start" (1988, Anghel Mora), "Maria şi marea" (1988, Mircea Mureşan), "Kilometrul 36" (1989, Anghel Mora), "Balanţa" (1992, Lucian Pintilie), "Hotel de lux" (1992, Dan Piţa), "Polul Sud" (1993, Radu Nicoară), «Passion Mortelle» (1995, Claude Michel Rome), «Capitaine Conan" (1996, Bertrand Tavernier), "Patul lui Procust" (2001, Sergiu Prodan şi Viorica Mesina), "Poveste neterminată" (2003, Alexandru Cristian Ionescu - scurt-metraj), "Băieţi buni" (2005, Bogdan Bărbulescu, Bogdan Tiberiu Dumirescu, Laurenţiu Rusescu, Theodor Halacu-Nicon - serial TV) şi "Dragoste pierdută" (2008, Petre Năstase).
În ultimii ani, Mircea Anca, împreună cu soţia lui, Iuliana Moise, s-au dedicat cu precădere operei pedagogice - iar împrejurările au făcut să urmăresc pas cu pas acest proces. În 2009, două dintre elevele mele particulare au luat admiterea la "Hyperion". Din păcate, una dintre ele, studentă în paralel la cibernetică, n-a putut face faţă solicitărilor nemăsurate ale prezenţei simultane în două facultăţi atât de dificile, fiind nevoită să se retragă, cel puţin temporar. Cealaltă, însă, a cunoscut o evoluţie remarcabilă - deţinătoare a unui talent autentic, avea totuşi un perceptibil balast din perioada "amatoricească", pe care i l-am înlăturat atât cât am putut în timpul cursurilor de pregătire. Dar cel care a desăvârşit lucrarea, scoţând la iveală actriţa de mare valoare dinlăuntrul ei, este Mircea Anca. Dornic să văd primele rezultate, am asistat la întâiul lor examen semestrial - şi pot spune că mi-a creat dependenţă. De-atunci, n-am mai ratat nici un spectacol al clasei, având privilegiul de a asista la o evoluţie pe cât de spectaculoasă, pe atât de profundă şi complexă. Am văzut un colectiv iniţial nesigur şi inegal sudându-se treptat într-o sumă omogenă de talente profesioniste. De la un examen la altul, am putut observa salturile surprinzătoare pe treptele actoriei, gestionate de acest profesor caracterizat printr-o intuiţie şi empatie umană rară, cărora li se adăuga flerul pedagogic, inteligenţa creatoare, un curaj adesea surprinzător şi, mai ales, o incomparabilă apropiere de studenţii săi - băieţi şi fete iniţial şovăitori şi emotivi, înflorind incredibil de la micile dramatizări de început la scenele din Shakespeare, de la atrocitatea satirică a lui Caragiale la esenţialitatea seminală a lui Cehov... "Cronicile de examen" pe care m-am simţit dator să le întocmesc au urcat, treaptă cu treaptă, de la severitate la entuziasm şi iubire.
Dar căile Domnului sunt nebănuite - şi, de un an încoace, Mircea Anca a ajuns să se lupte cu una dintre cele mai perfide şi greu curabile (refuz prefixul "in-") boli cunoscute: leucemia. Alături de studenţi şi de alţi oameni devotaţi, anul trecut am donat sânge pentru el - dar din păcate, n-a fost de ajuns... Deşi între timp organismul lui Mircea a reacţionat pozitiv, în ultima vreme starea lui s-a agravat - şi, acum, se vede confruntat cu soluţia dificilă a transplantului de măduvă, o intervenţie extrem de costisitoare. Astfe, apelez din tot sufletul la oricine crede cu adevărat în şcoala românească de teatru şi marile ei valori. Vă rog, nu ezitaţi şi contribuiţi indiferent în ce măsură, conform propriilor posibilităţi, la finanţarea operaţiei. Avem nevoie de Mircea Anca - nu numai viitorii lui studenţi, care merită un profesor de talia lui, ci şi noi, toţi cei ce credem în teatrul românesc... În teatrul românesc, cel atât de iubit de Dumnezeu - şi se ştie că Domnul, pe cine iubeşte, îl pune la încercare... Trecerea cu bine a acestei supreme încercări ne priveşte pe toţi.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
10 septembrie, 2011, h. 20:00-20:34
Bucureşti, România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu